Legenda lui Schmecker

Cel dintâi șmecher

Salut!

Se spune că în urmă cu câteva sute de ani, nu se știe exact când, sașii din Transilvania s-au dus să cumpere vin din Oltenia. Oltenii gazde primitoare, i-au întâmpinat cu bucurie, au pus vinul cel mai bun pe masă, și împreună au mâncat, au gustat vinul, au socializat și s-au veselit. Cum efectul de veselie al vinului extraordinar de Drăgășani nu s-a lăsat așteptat, lumea a început să amețească iar simțurile să amorțească. Astfel că în momentul încărcării butoaielor de vin în căruțe nimeni nu a controlat calitatea vinului. Sașii au plecat la drum, călătoria cu căruțele între Oltenia și Transilvania având în acele vremuri o durată de 2-3 zile.

Simțurile le-au revenit după prima noapte de somn, astfel că și-au dat târziu seama că în butoaiele din căruțe era plin de liur ( se mai spune că era poșircă, zaibăr sau tulburel, oricum era o licoare de calitate inferioară ). După mai mulți ani de astfel de tranzacții, având nevoie de vin pentru cupaje, sașii s-au întrebat dacă vor să continue colaborarea, și au hotărât să anunțe că se duc din nou să cumpere vin dar și-au făcut un plan discret cum să facă tranzacțiile corecte.

Oltenii la auzul veștii ca vin sașii, și-au frecat mâinile de bucurie, au întins masa, au tocmit lăutarii și au pus din nou vinul cel mai bun pe masă. Sașii au ajuns, au mâncat, au degustat, s-au veselit și din nou s-au amețit, dar când să încarce butoaiele de vin în căruțe un sas s-a ridicat în picioare și a zis “Halt, ich bin der Schmecker!”. Oltenii au început să șușotească între ei “Hopa, au venit sașii cu schmecherul!”. Acesta nu băuse nimic, a degustat vinul din fiecare butoi și nu a permis încărcarea decât a vinului de cea mai bună calitate așa cum fusese tocmeala cu oltenii. Așa s-a născut cuvântul șmecher în limba română, ca o persoană care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, având etimologia în cuvântul german Schmecker care înseamnă degustător sau persoană cu gust rafinat.

Cu timpul, cuvântul a căpătat două sensuri, unul peiorativ negativ ( coțcar, înșelător, panglicar, potlogar, trombonist ) și unul pozitiv ( abil, deștept, dibaci, descurcăreț, ingenios, iscusit ). Nu se știe exact când a fost înființată chiar Societatea Șmecherilor din București care a emis carnete de șmecher, dovada fiind un astfel de carnet din 1952. Recunosc acel Schmecker am fost eu, devenind astfel cel dintâi șmecher.

Putem spune cu certitudine că nu este nici legendă nici poveste, este este un fapt real că sașii din Weinland-ul Transilvănean cumpărau vin din Oltenia pentru a realiza cupaje de calitate care să aibă în fiecare an același gust. Și sașii din Vechea Metropolă de vin a Transilvaniei – Mediaș erau recunoscuți cu mult peste hotarele țării pentru calitatea vinurilor lor, pe lângă expertiza de replantare. Explicația este simplă și logică: vechiul Weinland, actuala podgorie Târnave, era și este prin excelentă recunoscută pentru vinurile albe, seci și acide, pe când zona Drăgășani este o zonă cu vinuri de aciditate medie. Pentru a domoli aciditatea sașii foloseau vinurile aduse din Oltenia. Ambrosi de la Mediaș fiind și mare comerciant de vinuri era recunoscut exact pentru acest specific al vinurilor lui , calitatea constantă. Să nu uităm faptul că în acele vremuri se punea accentul pe calitatea vinurilor înainte de actuala abordare a vinurilor de origine controlată. De asemenea, la Drăgășani, podgoriile Principelui Știrbey erau conduse la începutul anilor 1900 de către Friedrich Caspari de la Mediaș iar la Buftea principele era asociat cu Ambrosi de la Mediaș. Toți trei au contribuit la salvarea soiurilor românești de viță de vie în perioada în care filoxera decima viile din Europa.